La Gradinita

Claudia · Trimis: 14/11/2008 16:40 Titlul subiectului: Pedagogia Freinet

Dupa 1989, o forma de invatamant alternativ propusa sistemului traditional este Pedagogia Freinet.

Desi in vest astfel de structuri si incercari de liberalizare a acțiunii educational se regasesc inca din anul 1889 cand la Abbotsholme ia fiinta o scoala pe care Cecil Roddie a denumit-o "New School", iar mai apoi in perioada interbelica Belgia, Austria, Turcia, pun in practica si dezvolta acelasi tip de scoala, la noi in tara aceste tendinte se vor observa doar dupa 1989.
_________________
"Pentru anul urmator, seamana graul; pentru urmatorii 10, sadeste pomi; pentru 100 de ani, creste oameni!"

Claudia · Trimis: 14/11/2008 17:32 Titlul subiectului: Principiile pedagogiei Freinet

1. Şcoală centrată pe copil

,,Veţi fi la nivelul copiilor. Îi veţi vedea cu ochi, nu de pedagog şi de şef, ci cu ochi de om şi de copil şi veţi diminuează imediat, prin acest fapt, distanţa periculoasă care există, în clasele tradiţionale, între elev şi profesor” spune Freinet.
Cu ochii permanent deschişi la opţiunile elevilor, profesorul trebuie să întrunească factorii situaţiei educative, fără a avea nevoie să psihanalizeze. Rezultă că rolul profesorului este riguros şi considerabil în faza organizării clasei ca să permită fiecărui elev să lucreze liber. Coborât de la catedră, profesorul este mai prezent şi mai important, căci el trebuie
să creeze neîncetat. El nu mai are alte mijloace de a se impune decât iradierea persoanei sale, credibilitatea, valoarea sa.
Freinet introduce în clasă un climat nou, asociind profesorul şi elevii în facerea de sarcini comune.
Elevul ,,cu experienţele sale proprii şi cunoştinţele sale diferite şi difuze, are şi el de dat informaţii profesorului”.
Dacă în învăţământul tradiţional, rolul elevului se reducea la a asculta şi memora spusele profesorului, acţiunea pedagogică, în viziunea lui Freinet, trebuie să aibă elevul ca ax în jurul căruia să graviteze totul. Educatorul urmează să se adapteze la trebuinţele copilului, să ia în considerare interesele şi înclinaţiile sale. Învăţătorul ajută şi nu controlează, ameninţă, atenţionează, pedepseşte.

Freinet militează pentru o educaţie prin reuşită: doar reuşita consolidează dinamismul personal. Absolut orice copil este capabil de reuşită, esenţial este să nu-l împingem spre eşec prin exigenţe exagerate sau premature: aceasta nu prespune o educaţie a facilităţii, ci o dinamizare prin reuşite care le vor antrena şi pe celelalte.
Freinet respinge emulaţia şi competiţia cărora le substituie efortul atât individualizat cât şi comun, acceptând doar autoemulaţia. El introduce în acest sens teste, prin care copilul îşi poate verifica cunoştinţele, poate face singur un grafic al greşelilor comise, dovedindu-şi lui însuşi posibilităţile şi limitele.
Pentru a ajunge la această reuşită, elevul trebuie ajutat şi incurajat “organizând în jurul lui munca şi viaţa, bazându-te pe posibilităţile sale, chiar şi cale mai modeste”.
“Primii din clasă – reuşesc desigur, pentru că au aptitudini deosebite… Dar şcoala copleşeşte pe ceilalţi sub avalanşa eşecurilor: exces de roşu pe exerciţii, note proaste, “de refăcut” caiete rău îngrijite… Observaţiile nu lasă decât foarte rar copilului încurajarea unei reuşite”.
Pedagogul francez cererea fiecărui elev să preia, la rândul său, capul plutonului.
Să nu vă lăsaţi niciodată copiii să eşueze; faceţi-i să reuşească, ajutându-i dacă trebuie printr-o generoasă participare a profesorului. Faceţi-i mândri de realizările lor. Îi veţi duce astfel la capătul lumii.
Adevărata disciplină nu se instituie din afară, mai târziu o regulă prestabilită, cu
cortegiul său de interdicţii şi sancţiuni. Ea este consecinţa naturală a unei bune organizări a muncii cooperative şi a climatului moral al clasei.
La Freinet libertatea capătă sens atunci când înseamnă, nu posibilitatea de a nu face nimic, nici aceea de a face orice, ci posibilitatea de alegere între activităţi diverse.
Freinet nu conferă copilului o dimensiune mitică, nu cade în pedolatrie; copilul teoretic al lui Freinet aparţine totdeauna grupului-clasă şi unei comunităţi sociale şi culturale.
_________________
"Pentru anul urmator, seamana graul; pentru urmatorii 10, sadeste pomi; pentru 100 de ani, creste oameni!"

Claudia · Trimis: 14/11/2008 17:38 Titlul subiectului:

2. Muncă şcolară motivată

Freinet se pronunţă pentru o educaţie a muncii. Educaţia trebuie să-şi găsească motorul esenţial în muncă creatoare, gratuit aleasă şi asumată. În cucerirea autonomiei fiecare trebuie să inveţe să-şi fixeze singur obiectivele, în loc să aştepte să-i fie mereu impuse din exterior. Şcoala devine un loc de producţie decisă cooperativ de copii prin creaţii, cercetări, deprinderi dobândite; ea este astfel adevărata pregătire pentru o lume a muncii în care fiecare va putea participa la decizii.
Educaţia trebuie să aibă drept punct de plecare copilul real cu nevoile sale fireşti, efortul celui educat fiind comparat cu respiraţia voluptoasă a aerului sonor „al unei dimineţi de primăvară”. Şcoala trebuie să asigure continuitatea cu valorile trecutului.
Deoarece valorile tradiţionale se întrupează în mediu, greşeala cea mai gravă pe care o poate face şcoala este de „a smulge copilull familiei, mediului, tradiţiei în care a fost crescut, atmosferei care l-a înconjurat, gândului şi dragostei care l-au hrănit, muncii şi jocurilor care au fost pentru el preţioase experienţe, pentru a-l muta cu forţa în mediul
atât de diferit care este şcoala, raţională, formală şi rece cum ar fi ştiinţa acelora care ar vrea s-o transforme într-un templu.
Freinet va pleda pentru şcoala –şantier şi nu pentru şcoala-templu, pentru
aşezarea activităţii, a muncii la baza şcolii. Ele au fost considerate de către Freinet „marele principiu, mortarul şi filosofia pedagogiei populare”. „Munca este dovada prin care se transformă în miere nectarul încă impur al cunoaşterii; este efortul de asimilare a experienţei în procesul vital în toată complexitatea lui, şi nu numai moral, material,
social, ci şi intelectual”, deoarece „ cu susținerea muncii-joc, copilul, ca şi omul, intenţionează (. . .) să cunoască, să experimenteze, apoi să creeze, pentru astăpânii natura şi pentru a-şi domina destinul”. De aceea, el consideră că spaţiul şcolar trebuie reorganizat: de-a lungul pereţilor să se creeze mari „laboratoare esenţiale” (presa, documentarea, istorie-geografie, ştiinţe, aritmetică, activităţii artistice, substanțe audiovizuale).
În lucrarea Les dits de Mathieu (1949), Freinet ne povesteşte întâmplările unu tânăr orăşean care, vrând să fie de folos gazdei sale va insista să adape un cal căruia nu-i era sete. El îi avertiza pe educatori să nu cadă în greşeala „unei pedagogii a calului căruia nu-i este sete”, pledând pentru o pedagogie a calului care „galopează către lucernă şi adăpătoare”. Problema principală a educaţiei nu este „conţinutul adăpătoarei” (conţinutul învăţământului), ci „modul de a provoca setea copilului” Astfel se explică atacul dur împotriva manualelor şcolare pe care el le consideră mijloace de abrutizare, care slujesc într-un mod josnic programele şcolare oficiale, unele dintre ele chiar le agravează. Şi în situaţia în care manualele ar fi bune, el îşi menţine sugestia de a fi utilizate cât mai puţin în procesul didactic. Folosirea excesivă a manualului în copilărie va conduce „la insuflarea idolatriei pentru scrisul tipărit”, la uciderea simţului critic al copiilor. Iubitorilor pedagogiei Freinet de azi le spun că manualele din vremea lui Freinet nu erau ca şi cele de acum care au evoluat mult.
,,Nu se află la copil o trebuință firească de joc” afirma, în contra curentului, Freinet. Când copiii muncesc, jocul nu le va mai apărea decât ca o activitate subsidiară, minoră, care nu merită să fie cocoţată în prim-planul procesului educativ. Chiar dacă munca implică efort, concentrare, oboseală, ea nu trebuie evitată, pentru că şcoala nu se poate
trata cu amuzament.
Nimeni nu poate trăi pentru noi experienţe declara Freinet, care îmbrăţişa şcoală prin viaţă, pentru viaţă, prin muncă al lui Decroly. El vrea laboratoare pentru munca manuală de bază şi laboratoare de activitate socializată şi intelectualizată unde se aplică tehnicile sale.
_________________
"Pentru anul urmator, seamana graul; pentru urmatorii 10, sadeste pomi; pentru 100 de ani, creste oameni!"

Claudia · Trimis: 14/11/2008 17:39 Titlul subiectului:

3. Activitate personalizată

Respectul identităţii personale şi al diversităţii. Copilul nu va fi supus modelelor prestabilite, ci acceptat ca atare, cu personalitatea lui. Problema nu este reinserarea indivizilor devianţi în categoriile normalizate, ci recunoaşterea identităţii lor fără a-i exila în diferenţa lor sau a-i abandona.
Munca individualizată este una din tehnicile de învăţare ale pedagogiei Freinet care vizează plasarea copilului în centrul sistemului educativ, ţinând seama de achiziţiile sale, de ritmurile şi de capacitatea sa de a deveni actor al propriei învăţări.
Este o secvenţă în orarul clasei, cu durata variabilă ( de la ½ de oră la 2 ore ), în care copiii lucrează liber, ulterior un plan propriu, în ordinea şi ritmul ce le convin, desfăşurând în cadrul grupului-clasă, activitatea dorită de fiecare din ei.
Finalitatea muncii individualizate este a-l educa pe copil în spiritul responsabilităţii şi al autonomiei, permiţându-i un demers personal de investigare ce duce la reuşită.
A stimula variate comportamente în situaţii diverse, a ţine cont de ritmurile fiecăruia, a instaura raporturi de încredere datorită autocorectării şi evaluării, a îngăduie unui copil să părăsească clasa pentru o activitate particulară şi să reia lucru la întoarcere, excluzând a-i deranja pe ceilalţi sunt doar câteva feţe ale activităţii personalizate.
Cadrul didactic se poate consacra în aceşti timpi liberi când copiii lucrează independent unui copil sau unui grup în particular.
Clasa bună este aceea în care fiecare elev va fi cel dintâi într-o privinţă oarecare.
Şcolarul care nu are un domeniu în care să se poată afirma, să pună în valoare ansamblu persoanei sale este foarte vulnerabil. Şi e foarte stângaci (sau nenorocos) dascălul care nu poate descoperi şi încuraja această vocaţie.
_________________
"Pentru anul urmator, seamana graul; pentru urmatorii 10, sadeste pomi; pentru 100 de ani, creste oameni!"

Claudia · Trimis: 14/11/2008 17:41 Titlul subiectului:

4. Expresie liberă şi comunicare

Reintroducerea vieţii în şcoală îi impune acesteia din urmă să cultive “înainte de orice acea dorinţă înnăscută la copil de a comunica cu alte persoane, cu alţi copii mai ales, de a-şi face faimoase în jurul lui gândurile, sentimentele visurile speranţele. Atunci, a învăţa să citească, să scrie să se familiarizeze cu esenţialul a ceea ce noi numim cultură va fi pentru el o funcţie tot atât de normală ca a învâţa să meargă-ceea ce nu este puţin lucru.”
Libera exprimare nu este invenţia unui elev deosebit de creativ, ea este manifestarea însăşi a Vieţii. Libera exprimare pedagogică trebuie să permită fiecăruia să-şi redea sentimentele, emoţiile, impresiile, cugetările, îndoielile. Toţi copiii, dacă n-au fost încă descurajaţi, percep nevoia şi dorinţa de a se exprima, de a comunica între ei cu instrumentele de care dispun(vorbirea, scrisul, desenul etc.)
Interogaţia este un proces numai şcolar şi prea adesea inhibitor şi perturbant. Freinet arată că, dimpotrivă, trebuie “să-l lăsăm pe elev să întrebe el însuşi şi să ceară sfatul.” Critică şcoala tradiţională pentru că în cadrul acesteia comunicarea între elevi este asigurată doar în momentul recreaţiilor.
Comunicarea între ei nu este doar permisă ci chiar sugerată. Fiecare trebuie să aibă dreptul de a comunica liber în sânul grupului său cu alte grupuri (de exemplu schimb de jurnale şcolare). Exprimarea liberă este valoroasă atât prin demersurile sale creative, cât şi prin producţiile sale. Tehnicile de exprimare nu trebuie impuse în prealabil. Trebuie să multiplicăm câmpurile de exprimare, să acordăm dreptul la plăcere. Exprimarea liberă presupune şi ascultarea celorlalţi şi respectul faţă de ei.
Învăţătorul trebuie asigure deschiderea asupra evenimentelor din experienţa trăită de copil într-un trecut nu prea îndepărtat, deschiderea asupra vieţii sociale şi comunicarea în situaţii variate.
_________________
"Pentru anul urmator, seamana graul; pentru urmatorii 10, sadeste pomi; pentru 100 de ani, creste oameni!"

Claudia · Trimis: 14/11/2008 17:43 Titlul subiectului:

Practicată de mai bine de 75 de ani, pedagogia Freinet îşi demonstrează şi azi profunda actualitate, fiind bazată pe valori universale.
-Responsabilitate
-Cooperare
-Intrajutorare
-Autonomie

Este centrată pe copil, luând în considerare cele trei ingrediente ale personalităţii sale:Unicitate,Diversitate, Globalitate.
Copilul doreşte să existe, să fie recunoscut, el are necesitate să vorbească despre el = EXPRIMARE.
El doreşte să fie ascultat = COMUNICARE.
În faţa tuturor temerilor pe care le încearcă , el are nevoie de alţii = COOPERARE.
El are trebuință să cunoască lumea şi să se cunoască = TATONARE EXPERIMENTALĂ
El are nevoie de bucurie şi fericire = PLĂCERE.
Este o pedagogie deschisă spre exterior, copilul fiind incitat să vorbească despre mediul familial, cultural şi social.
_________________
"Pentru anul urmator, seamana graul; pentru urmatorii 10, sadeste pomi; pentru 100 de ani, creste oameni!"

mihaela lazar · Junior Data inscrierii: 30/Iun/2011 Mesaje: 1

buna ziua
va rog sa ma contactati la adresa de email elamia36@yahoo.com pentru detalii privind alternativa freinet.
multumesc

noganoga · Trimis: 07/08/2012 16:21 Titlul subiectului:

Very useful information

noganoga · Trimis: 09/08/2012 03:25 Titlul subiectului:

We have the way the country is not always so easy to find something interesting on the Internet!

noganoga · Trimis: 18/08/2012 22:12 Titlul subiectului:

Every word in your article are true. So if someone writes negative reviews do not pay attention.