La Gradinita

Claudia · Trimis: 14/11/2008 17:45 Titlul subiectului: Metoda Montessori

La inceputul anilor 1900, dr. Maria Montessori a elaborat aceasta metoda educationala, pe baza observatiilor sale stiintifice asupra comportamentului copiilor. Avand cunostinte solide in materie de pedagogie, antropologie si psihiatrie, ea a dezvoltat ideea ca fiecare copil se naste cu un potential unic ce trebuie valorificat, copilul nefiind doar un “vas gol” care asteapta sa fie umplut. Astfel a luat fiinta o metoda de auto-educatie si creștere care se bucura de recunoastere in toata lumea.
_________________
"Pentru anul urmator, seamana graul; pentru urmatorii 10, sadeste pomi; pentru 100 de ani, creste oameni!"

Claudia · Trimis: 14/11/2008 17:47 Titlul subiectului:

Modelului pedagogic Montessori pune copilul in centru. Copiii Montessori invata intr-un mediu non competitiv si care-i sustine in permanenta, concentrandu-se pe individualitatea copilului si pe nevoile lui specifice. Copiii sunt incurajati sa munceasca independent, in ritmul lor, educatorul putand sa lucreze cu fiecare in parte sau in grupuri mai mici. Grupa Montessori e formata din copii cu varste cuprinse intre 0 – 3 ani, 3 - 6 ani, 6 – 9 ani si 9 – 12 ani. Copiii invata astfel atat de la educatori, dar si independent, sau unii de la altii.

Acest sistem atribuie copiilor anumite responsabilitati si ii ajuta sa isi dezvolte stilul personal de acumulare a cunostintelor, timp in care educatorii actioneaza ca un ghid care le incurajeaza si le faciliteaza actiunile. Un principiu esential al educatiei Montessori este ca educatorul trebuie sa fie in permanenta prudent la ce face copilul si nu invers.
Educatorul este, desigur, o parte foarte importanta a acestui proces. El trebuie sa creeze mediul deosebit si ordonat, in care copilul sa poata sa invete. Educatorul si copiii impart tot spatiul dintre ei. Nu exista o arie destinata educatorului sau o catedra si tot spatiul este folosit pentru activitati.

Educatorii Montessori sunt pregatiti professional pentru aceasta metoda si utilizeaza materiale Montessori special create. Aceste elemente nu numai ca stimuleaza simturile si imaginatia dar sunt si auto-corectoare, permitand copilului sa evolueze in ritmul lui si sa invete din propriile lui greseli.

Materialele aparte si modul in care acestea ii sunt prezentate invita si lasa copilului sa aleaga numai acele activitati care ii incita interesul personal. Sub indrumarea educatorului, copiii dintr-o clasa Montessori acumuleaza cunostinte facand propriile lor descoperiri. Sunt astfel incurajate concentrarea, motivatia, autodisciplina si dragostea pentru invatatura.

Mediul unei gradinite Montessori unifica functiile sociale, psihologice, fizice si academice care ii sunt necesare unui copil pentru a dezvolta o atitudine pozitiva fata de scoala: incredere in sine, simtul ordinii, curiozitate si concentrare, initiativa si perseverenta, abilitatea de a lua decizii, si simtul responsabilitatii fata de alti membrii ai clasei, scolii si comunitatii. Aceasta fundatie solida ii va permite copilului educat intr-un mediu Montessori sa beneficieze de ea pe tot parcursul educatiei scolare dar si mai departe in viata.
_________________
"Pentru anul urmator, seamana graul; pentru urmatorii 10, sadeste pomi; pentru 100 de ani, creste oameni!"

Claudia · Trimis: 14/11/2008 17:47 Titlul subiectului:

"Sa nu faci niciodata pentru un copil ceea ce poate face singur."

(Maria Montessori)

ROLUL PROFESORULUI

In cadrul metodei sale, Dr. Montessori a plămădit un rol cu totul nou pentru educator. De cele mai numeroase ori ne referim la asta sub numele de ghid sau director, intrucat educatorul Montessori nu preda in mod traditional. Copiii invata singuri, folosind materialele specifice, timp in care rolul educatorului este sa directioneze, sa stimuleze si sa ghideze activitatea acestora. In prima instanta copiilor li se face o prezentare a materialelor. Incet si cu miscari precise, educatorul utilizeaza materialul potrivit cu destinatia sa, timp in care un grup de copii sau un solitar copil il urmareste. In momentul acestei demonstratii, cuvintele si miscarile excesive sunt evitate, iar actiunile sunt segmentate astfel incat sa se asigure o mai buna intelegere a conceptului prezentat.

Decizia de a preda o anumita lectie rezulta de cele mai multe ori din observarea atenta a copiilor, cum ar fi si din evaluarea muncii lor anterioare. Unele lectii pot fi explicate din nou, daca se constata ca un copil are nevoie de mai multa informatie sau de informatie noua.

Educatorul nu se amesteca niciodata atunci cand un copil e concentrat, si nu intervine decat daca a constatat ca acesta are necesitate de ajutor, nu stie ce sa faca, sau ii deranjeaza pe ceilalti colegi. Susținerea pe care un educator Montessori il ofera copilului este intodeauna extrem de limitat - atat cat sa se asigure ca acesta a iesit din impas. Copilul nu este corectat atunci cand greseste. Se considera ca inca nu ajuns sa stapanesca suficient conceptul respectiv iar materialul va fi strans si reluat cu alt prilej, dupa o lectie individuala, ori dupa o anumita perioada de timp.

Educatorul Montessori nu pedepseste copiii niciodata dar nici nu le ofera recompense. Se considera ca singura recompensa de care are trebuință un copil este cea provenita din multumirea de sine, din faptul ca a concretizat un lucru bun si corect, bazandu-se pe propriile lui puteri.

In cazul in care un copil ii deranjeaza pe colegii lui sau se comporta intr-un mod care afecteaza armonia si ordinea din clasa, acesta va fi luat de catre educator si dus intr-un loc retras de ceilalti copii. I se va asigura jocul favorit dar va fi lipsit de libertatea de a se deplasa prin clasa dupa vointa proprie. Educatorul va veni din cand in cand si ii va adresa cuvinte blande de simpatie sau ajutor, in cazul in care are nevoie. Se considera ca lipsa libertatii de miscare si tratarea copilului ca pe un bolnav este suficienta pentru a-l face sa inteleaga ca a gresit.

“In loc sa incercam sa-l cucerim din interior si sa-l directionam ca pe un suflet uman, intotdeauna ne-am dorit sa dominam copilul prin forta, prin impunerea unor legi externe. In acest mod, copiii au trait pe langa noi fara sa ajungem sa fim capabili de a-i intelege vreodata. Dar daca dam la o parte toata artificialitatea cu care i-am invaluit si toata violenta cu care, prosteste, am incercat sa-i disciplinam, ei ni se vor arata noua in toata frumusetea firii lor copilaresti, cu o gentilete si dragalasenie absoluta.” (Maria Montessorii – Metoda Montessori (1969)

Montessori a observat cum copiii prospera atunci cand li se ofera libertatea intr-un mediu propice nevoilor lor. Dupa o perioada de intensa concentrare si lucru cu resurse care le starnesc interesul, copiii dau dovada de vitalitate si multumire de sine. Concentrandu-se la o activitate liber aleasa, neintrerupta, copiii ajung la auto-disciplina si pace interioara. Dr. Montessori a denumit acest proces “normalizare” si este citat ca fiind “cel mai important rezultat al muncii noastre”. ( Maria Montessori, Mintea absorbanta 1949).
_________________
"Pentru anul urmator, seamana graul; pentru urmatorii 10, sadeste pomi; pentru 100 de ani, creste oameni!"

Claudia · Trimis: 14/11/2008 17:48 Titlul subiectului:

MEDIUL si MATERIALELE DINTR-O CLASA MONTESSORI

Dr. Montessori a considerat ca, pentru ca un copil sa faca cele mai productive alegeri si sa isi exercite controlul asupra alegerilor facute, mediul inconjurator trebuie sa fie rarisim proiectat astfel incat sa stimuleze o activitate constructiva din componentă acestuia.

Fiind una dintre modalitatile prin care acest mediu este pregatit, ordinea, faciliteaza dorinta copilului de a alege si concentrarea. Bunul simt sugereaza ca este mult mai usor sa alegi obiectul dorit atunci cand alternativele sunt aranjate intr-o maniera ordonata.

Materialele Montessori ii ajuta pe copii sa faca alegerea dorita prin faptul ca astea sunt expuse pe rafturi aflate la o inaltime potrivita varstei, pe mese sau pe covorase (cand le utilizeaza alti copii). Astfel este extraordinar de usor pentru copil sa ia materialele de pe rafturi, sa le utilizeze pentru un timp si apoi sa le puna la loc. Din contra, in clasele traditionale, materialele sunt de cele mai multe ori inchise in dulapuri si profesorul este cel care controleaza cand si cum urmeaza sa fie utilizate.

O alta modalitate prin care mediul ajuta copilul si ii faciliteaza alegerea si controlul asupra activitatii dorite, este mărimea mobilei. Aceasta consta in scaune si masute din lemn create unic pentru copii, care se pot deplasa acolo unde doreste fiecare copil sa isi desfasoare activitatea, locurile nefiind prestabilite (acum un lucru obisnuit in gradinite, se pare ca este rodul inovatiei Mariei Montessori - Elkind, 1976).

Clasa Montessori este aranjata pe “zone”, de obicei delimitate de dulapioare cu rafturi joase. Fiecare “zona” contine materiale specifice subiectelor respective (arta, muzica, matematica, limba, stiinta etc.)

Materialele de pe rafturi au ca scop atragerea interesului copilului si acumularea cunostintelor prin întrebuințarea repetata. Cele mai numeroase sunt facute din lemn, pictate in culori primare sau nuanțe care atrag interesul copilului (ex. turnul roz). Fiecare material are un scop bine determinat si este de dorit ca sa fie folosit numai in acel scop. Folosirea corecta a acestor materii este de natura sa promoveze o mai buna intelegere a unui anumit concept. Cand se constata ca materialele nu sunt utilizate conform cu destinatia lor, educatorii repeta lectiile. Deasemenea, curriculumul Montessori este deosebit de bine structurat. Materialele care formeaza curriculumul sunt prezentate in secventa ierarhica existand si o legatura complexa cu materialele din diferite alte zone ale aceluiasi curriculum.

Fiecare material dintr-o clasa Montessori izoleaza un solitar concept. De exemplu, materialul cunoscut sub numele de “turnul roz” este facut din 10 cuburi din lemn cu marimi variabile, vopsite in roz. Copilul construieste un turn cu cel mai mare cub jos si cel mai mic sus. Astfel este izolat conceptul de dimensiune. Alte materiale utilizeaza concepte diferite: pastilele colorate pentru culori, materialele geometrice pentru forme, etc.

Mai mult decat atat, materialele sunt autocorectoare. Cand o piesa nu se potriveste sau este lasata pe dinafara, copilul poate percepe cu multa usurinta eroarea. Astfel nu este necesarea corectarea copilului de catre adult. Copilul este capabil sa rezolve problemele independent, dezvoltandu-si astfel increderea in sine, gandirea analitica, si satisfactia ce decurge din ducerea la bun sfarsit a unei activitati prin propriile-i puteri.
_________________
"Pentru anul urmator, seamana graul; pentru urmatorii 10, sadeste pomi; pentru 100 de ani, creste oameni!"

Claudia · Trimis: 14/11/2008 17:49 Titlul subiectului:

,,Prima noţiune pe care copiii trebuie să o capete pentru a fi disciplinaţi, în mod activ, este aceea de bine şi de rău,iar sarcina educatoarei constă în a împiedeca pe copil să confunde binele cu mobilitatea şi răul cu activitatea cum se considera până acum,scopul nostru este să creăm o disciplină a muncii, a binelui şi nu a imobilităţii şi pasivităţii...copilul este constructorul spiritual al omenirii, iar obstacolele în calea dezvoltării sale libere sunt pietrele din zidul în care a fost închis sufletul omului.Trebuie să ajutăm copilul să acţioneze singur, să voiască singur, să gândească singur; aceasta este arta celor ce aspiră să slujească spiritul’’
Maria Montessori-,,Descoperirea copilului’’

Dr. Maria Montessori a accentuat ideea conform căreia fiecare copil trebuie văzut ca un individ cu personalitate excepțională şi potenţial intelectual unic.În scrierile sale pune accent pe cât de important este pentru părinţi şi educatori să admită nivelul de dezvoltare şi rata progresului pentru fiecare copil, în mod individual, aşa cum este el. Indiferent de naţionalitate sau etnie,toţi copiii au aceleaşi nevoi de bază,trec prin aceleaşi stadii ,ea numind aceste stadii ,,perioade senzitive’’.

,,De la naştere la şase ani toţi micuţii nostri au impresia unor descoperiri continue în lumea care îi înconjoară şi ei găsecs în aceasta o mare bucurie’’Ei doresc să înveţe ,sunt asemuiţi cu nişte ,,bureţi’’ care absorb în mod constant informaţii despre omenirea lor cea nouă.

Copiii trebuie observaţi îndeaproape pentru a le putea dărui ceea ce au trebuință în momentul fiecărei perioade senzitive,iar accentul trebuie pus întotdeauna pe învăţare-pentru copii, mai degrabă decât pe predare-din bucată adultului. Autoarea metodei spune că rolul educatorului este de a ,,obseva’’ copilul şi de a ,,pregăti mediul’’,pe baza observaţiilor făcute,de a crea situaţii de învăţare şi nu de a preda direct, fiind mai mult un ghid decât un lider.

Astfel,după observaţia copiilor ea a descoperit că:
 Motivarea este naturală în procesul de învăţare;
 Copiii mici sunt capabili să se concentreze mai mult decât îşi pot da seama adulţii,dacă o activitate răspunde nevoilor lor şi dacă procesul permite implicarea fizică;copiii resping o activitate care nu răspunde nevoilor lor;
 Copiii sunt capabili să-şi dezvolte autodisciplina dacă au libertatea să aleagă;
 Educatorul nu este sursa tuturor învăţăturilor;
 Copiii pot învăţa să-şi rezole propriile probleme

In cadrul metodei sale, dr. Montessori a conceput un rol cu totul nou pentru educator. Copiii învaţă singuri, folosind materialele specifice, timp în care rolul educatorului este să direcţioneze, să stimuleze şi să ghideze activitatea acestora. Educatorul nu se amestecă nicicând atunci când un copil e concentrat, şi nu intervine decât dacă a constatat că acesta are necesitate de ajutor, nu ştie ce să facă, sau îi deranjează pe ceilalţi colegi. Ajutorul pe care un educator Montessori îl oferă copilului este întodeauna extrem de limitat - atât cât să se asigure că acesta a ieşit din impas. Copilul nu este corectat atunci când greşeşte. Se consideră că încă nu a ajuns să stăpânescă suficient conceptul respectiv iar materialul va fi strâns şi reluat cu alt prilej, mai târziu o lecţie individuală, ori după o anumită durată de timp.

Educatorul Montessori nu pedepseşte copiii niciodată dar nici nu le asigură recompense. Se consideră că singura recompensă de care are nevoie un copil este cea provenită din mulţumirea de sine, din faptul că a realizat un lucru bun şi corect, bazându-se pe propriile lui puteri.

In cazul în care un copil îi deranjează pe colegii lui sau se comportă într-un mod care afectează armonia şi ordinea din clasă, acesta va fi luat de către educator şi dus într-un loc retras de ceilalţi copii. I se va asigura jocul favorit dar va fi lipsit de libertatea de a se deplasa prin clasă pe urmă voinţa proprie. Educatorul va veni din când în îndată ce şi îi va adresa cuvinte blânde de simpatie sau ajutor, în cazul în care are nevoie. Se consideră că lipsa libertăţii de mişcare şi tratarea copilului ca pe un bolnav este suficientă pentru a-l face să înteleagă că a greşit.

Copiii prosperă atunci când li se propune libertatea într-un mediu propice nevoilor lor. După o perioadă de puternică concentrare şi lucru cu elemente care le stârnesc interesul, copiii dau dovadă de vitalitate şi mulţumire de sine. Concentrându-se la o activitate liber aleasă, neîntreruptă, copiii ajung la auto-disciplină şi pace interioară. Dr. Montessori a denumit acest proces “normalizare” şi este citat ca fiind “cel mai important rezultat al muncii noastre”. ( Maria Montessori, Mintea absorbanta 1949).

Filosofia educaţională a doamnei Maria Montessori încurajează expansiunea copilului într-un mediu care să inspire siguranţă, sprijin, diversitate culturală care să le dea libertatea de a explora, de a coopera, de a creşte.

Tinta noastră ar necesită să fie cea de a crea un mediu plăcut care să ducă la o creștere armonioasă intelectuală, socială, fizică şi artistică. Să cultivăm copiilor respectul de sine şi să le dezvoltam dorinţa lor firească de a învăţa. Părinţii, copiii şi personalul didactic vor lucra laolaltă pentru a atige scopul propus.
_________________
"Pentru anul urmator, seamana graul; pentru urmatorii 10, sadeste pomi; pentru 100 de ani, creste oameni!"

Claudia · Trimis: 14/11/2008 17:52 Titlul subiectului:

Principiile metodei Montessori
 Principiul de bază la metoda Montessori este auto-educarea şi aplicarea celor învăţate direct, nemediat;
 Copilul este privit ca un om în toată firea, i se respectă personalitatea, deoarece este un individ unic şi irepetabil;
 Copilul este ajutat să-şi dezvolte voinţa, acordându-i-se libertate asupra hotărârilor sale, este îndrumat să gândească şi să acţioneze independent;
 In loc să înlăturăm obstacolele ce-i stau în cale, ajutăm copilul să le depăşească;
 Copilului îi este dat prilejul de a-şi urma propriul ritm de învăţare, deoarece copiii nu-şi doresc doar să înveţe, ci să înveţe ceva anume, într-un anumit ocazie dat;
 Încurajarea copiilor de a lua mereu să ia decizii proprii pe care să le respecte
Cercetări ştiinţifice arată că:
 învăţarea se produce în condiţii optime când procesul gândirii este însoţit de mişcare;
 se învaţă mai bine atunci când ne interesează subiectul de învaţat;
 ființele evoluează când simt că pot efectua alegeri şi îndată ce simt că deţin controlul;
 învăţăm mai bine când subiectul de învăţat se află în context concret;
 copiii pot învăţa cumplit de bine "de la" şi "împreună" cu persoane astfel că după vârsta de 6 ani copiii răspund extraordinar de bine la situaţii în care pot învăţa şi colabora în acelaşi timp;
 copiii răspund pozitiv la rutină şi la disciplină;
 anumite comportamente pozitive la adulţi (semnalate de Montessori) se pot observa în rezultatele ulterioare ale copilului.
Dacă un copil va găsi câmpul de acţiune care să corespundă celor mai sexuale exigenţe ale sale, acesta va revela în timp ce altceva îi este necesar pentru dezvoltarea sa optimală. Copilul încearcă pe moment raporturi cu genul uman care-l înconjoară şi le găseşte. Dar în acelaşi timp există în individ exigenţe intime, exigenţe cărora cere să li se abandoneze într-o muncă misterioasă care solicită completa solitudine, separatea de tot şi toate. Nimeni nu poate să ajute copilul să atingă această intimă izolare care să-i permită să ajungă la lumea sa cea mai profundă, misterioasă, bogată, umplută de trăiri.
Acest câştig care se obţine prin eliberarea faţă de omenirea externă trebuie să provină de la însuşi sufletul nostru. Aceasta situație de reculegere integrală se regăseşte doar în marii oameni.
Putem ajuta copilul mic să dea un sens acestei mulţimi de informaţii oferindu-i un mediu în care el poate să înveţe să distingă, să diferenţieze, să categorisească şi să emită judecăţi. Aceste aptitudini pun bazele intregii învăţături viitoare.
_________________
"Pentru anul urmator, seamana graul; pentru urmatorii 10, sadeste pomi; pentru 100 de ani, creste oameni!"